Filme văzute în Decembrie și Ianuarie

Categorised as Cinema

Am avut două luni de iarnă pline de filme. Le-am listat pe toate mai jos. Poate găsești printre ele următorul film favorit.

The Tragedy of Macbeth

Denzel Washington and Frances McDormand in The Tragedy of Macbeth
© Photo by Alison Cohen Rosa

Un Lord Scoțian este convins de trei vrăjitoare că va deveni următorul Rege al Scoției, iar soția sa ambițioasă îi susține planurile de preluare a puterii.

Scuzați-mi ignoranța, dar nu putem adapta Shakespeare fără să îi preluăm dialogul antic care, în încercarea de a îl descifra, distrage de la acțiune?
Așa am putea și noi, muritorii de rând, să-l înțelegem pe Shakespeare. Nu doar să pretindem că o facem.

În rest, filmul lui Cohen se poate lăuda cu un Denzel Washington care-și conturează excelent personajul, decoruri minimaliste atipice și o experiență cinematografică suprarealistă.
De n-ar fi fost replicile alea…

Nuevo Orden

O nuntă fastuoasă a unor oameni bogați se transformă subit într-o luptă de clasă care duce la o lovitură de stat violentă.

Dur, răzbunător, fără rușine și antrenant. Controversatul film al regizorului Michel Franco e scurt, violent și la obiect.

The Unforgivable

O femeie eliberată din închisoare după ce a servit o sentință pentru o crimă violentă încearca să își refacă viața, însă societatea refuză să îi ierte trecutul.

Sandra Bullock e aproape de nerecunoscut în acest thriller tensionat. Este probabil cel mai bun rol al ei. Pe parte de distribuție și scenariu, filmul e solid. La regie am simțit că o rotiță lipsește. O rotiță care ar fi ajutat ca The Unforgivable să ruleze ceva mai armonios decât a reușit să o facă.


Primește articolele direct pe mail. Abonează-te la newsletter!

The Courier

În timpul Războiului Rece, spionul britanic Greville Wynne și omologul său rus încearcă sa pună capăt Crizei Rachetelor Cubaneze.

În stilul de biopic clasic, The Courier este un thriller antrenant, care nu aduce însă nimic nou genului. Distribuția pușcă la fix, (spionul rus este excelent), iar paradoxal, decorurile și imaginile sunt vibrante.

Zic paradoxal, pentru că atât literalmente cât și metaforic, acțiunea se petrece în vremuri sumbre. Din neferice, regizorul Dominic Cooke face ca experiența cinematică să lase de dorit.

 È stata la mano di Dio

Teresa Saponangelo, Toni Servillo, and Filippo Scotti in È stata la mano di Dio (2021)
© Netflix 2021

În orașul Napoli al anilor ‘80, tânărul Fabietto își urmează pasiunea pentru fotbal, navigând printr-o tragedie de familie care îi modelează viitorul promițător de cineast.

După primele zece minute, știam deja că noul film al lui Paolo Sorentino și-a făcut loc în lista mea de filme favorite din 2021.
Inspirat de adolescența regizorului, filmul este un jurnal care adună la un loc emoții, personaje atipice și întâmplări bizare.

Un film nostalgic, presărat cu bucurii și momente mohorâte, È stata la mano di Dio e cinema European ca la mama lui acasă.

The Power of the Dog 

Fermierul Phil Burbank inspiră frică și respect celor din jurul său. Atunci când fratele său aduce acasă o nouă soție și pe fiul acesteia, Phil le provoacă suferință până când se trezește expus posibilității de a iubi.

The Power of the Dog e un film plin de simbolistică și cadre pustii. Jocul discret și perturbator a lui Benedict Cumberbatch și Kirsten Dunst nu e îndeajuns să facă din film unul la fel de incitant precum personajele sale.

Din scaunul regizoral, Jane Champion transformă filmul într-o anecdotă biblică, care arde cu o flacără subtilă, dar neobosită.

Don’t Look Up

Doi astronomi necunoscuți pornesc într-un tur media prin care vor să avertizeze omenirea despre o cometă care va distruge planeta Pământ.

Nu are inteligența lui The Big Short și nici subtilitatea lui Vice, însă noul film al lui McKay a reușit să stârnească valuri care l-au propulsat într-o popularitate neașteptată și a împărțit lumea în două tabere.

În ciuda defectelor, Don’t Look Up e un film distractiv, bine jucat, care se ia în serios îndeajuns încât să pornească un dialog despre soartă noastră ca societate.
McKay este mai degrabă judecător decât observator, iar personajele lui sunt mult prea caricaturizate ca să ofere credibilitatea de care (probabil) filmul are nevoie.

Un lucru mi-a rămas din tot acest roller-coaster asurzitor – replica lui DiCaprio de la final:
“We really did have it all.”

Spencer

Kristen Stewart in Spencer (2021)
© 2021 Shoebox Films / Komplizen Film

În timpul unui Crăciun cu familia regală, Prințesa Diana decide să pună capăt căsniciei sale cu Prințul Charles.

Cred că e primul rol în care am văzut-o pe Kristen Stewart de la seria Twilight încoace. Am ocolit filmele cu ea, întâi cu intenție, apoi pur și simplu din întâmplare.
Probabil nu sunt cel mai îndreptățit să îmi dau cu părerea despre jocul ei din Spencer. Sau poate tocmai asta mă face potrivit – faptul că am văzut-o pe Stewart la poli opuși.

Spencer e genul de film care te vrăjește cu cadre superbe, cu un actor principal extrem de bine ancorat în pantofii personajului pe care-l interpretează și… cam atât.

Mai mult stil decât substanță, Spencer e un film bun, emoționant pe alocuri, care-ți lasă la final un gust amar.
Amărăciune ațintită spre execuția regizorală și asupră personajului principal, care merita mai mult atât din partea familiei regale, cât și din partea lui regizorului Pablo Larraín.

The King’s Man 

La începutul secolului 20 este fondată agenția de spionaj Kingsman cu scopul de a înfrunta o grupare teroristă secretă care complotează să pornească primul război mondial.

Pentru un film de multiplex, The King’s Man mi-a depășit așteptările.
Matthew Vaungh revine la cârma proiectului însoțit de un scenariu aproape nepătat de clișeele genului (film de acțiune cât de cât science-fiction), cu întorsături de situație (aproape) imprevizibile.

Carismaticii, dar adeseori subapreciații actori Djimon Hounsou și Gemma Arterton au revenit pe marile ecrane alături de un Ralph Fiennes cât de cât impecabil în rolul fondatorului agenției.
The King’s Man e dovada că nu toate filmele de acțiune au nevoie de Dwayne Johnson sau un scenariu submediocru pentru a fi relevante pe piața supra-saturată de filme cu super-eroi.

Spider-Man: No Way Home

Identitatea lui Spider-Man a fost dezvăluită, așa că Peter Parker îi cere lui Doctor Strange să îl ajute să redevină anonim.
Când vraja lui Strange o ia razna, vechii dușmani ai lui Spider-Man își fac apariția din universuri paralele și îl forțează pe Peter să descopere ce înseamnă să fii cu adevărat erou.

Dacă înlături nostalgia din cel mai nou film din seria Spider-Man, nu rămâne mare lucru.
Însă No Way Home nu are pretenția să fie mai mult decât un omagiu adus fanilor personajului emblematic care are o carieră de peste 20 ani pe marele ecran.

West Side Story 

West Side Story (2021)
Photo by Niko Tavernise – © 2020 Twentieth Century Fox Film Corporation

O nouă adaptare a musicalului din 1957, West Side Story explorează dragostea interzisă dintre două găști rivale.

N-am nici cea mai vagă idee de ce, dar au început să îmi placă la nebunie filmele din genul musical. West Side Story e al doilea văzut în 2021 pe care l-am adorat din primele zece minute.

Spielberg a demonstrat de nenumărate ori că poate să scoată aur din aproape orice.
Regia excelentă a filmului pune reflectoarele pe tinere talente (minunata Rachel Zegler în primul ei rol de cinema) și scoate ce-i mai bun din ele.


Una peste alta, nouă variantă a clasicului musical va deveni cel mai probabil unul dintre filmele esențiale ale veteranului regizor american.

The Last Duel

Disputa dintre Cavalerul Jean de Carrouges și scutierul său Jacques le Gris, povestită din trei perspective diferite.

The Last Duel prezintă întâmplarea din perspectivă a doi bărbații din armata franceză, și din perspectiva lui Marguerite, victima unui abuz.

În ciuda titlului, filmul nu este despre lupte corp la corp, ci despre lupta unei femei de a-și face dreptate într-o societatea care încearcă din răsputeri să îi închidă gură.


Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share să îl citească și prietenii tăi.